moved

here

Advertisements

numa’ idei proaste

…una după alta.

Așa că mai bine îmi imaginez că sunt aici, în mijlocul apei (deși bănuiesc că poza e de pe mal), și nu mă duc pe insulă, ci stau acolo și totul e limpede și clar.

Și or veni și gândurile bune.


I’ve always depended on the kindness of strangers

(Cum ar spune cineva din blogroll – Name that movie !)

Sper totuși că nu-i așa, deși astăzi tocmai această bunătate m-a scos din nămeți.

În timp ce mă udam de sus până jos înconjurând mașina și încercând să dau jos zăpada, gheața și mizeria de pe șosea, ce ajunsese până spre parbriz, un domn mă urmărea cu ceva atenție. Iritată că am spectatori, mă gândeam la tipologia celor zece bărbați ce se opresc întotdeauna să își dea cu părerea când ți se strică mașina și nu îmi doream decât să plece. El, nimic. Am terminat curățatul pe-afară, am intrat înăuntru, am închis ușile și am fumat o țigare. El, tot acolo.

Știam că urmează partea cea mai grea – trebuia să trec prin zăpadă adunată în spatele meu de mașini, troleibuze, camioane și mașinile de dezăpezit și urma să aud ”cu balans!”, printre scrâșnetul meu de dinți, în timp ce vroiam să-i spun că știu, am mai făcut asta, nu toate femeile nu știu să conducă și în principiu vreau să mă lase să mă chinui singură, că n-am nevoie de spectatori dacă îmi iese și cu siguranță nu vreau să râdă cineva condescendent dacă nu.

Domnul cu pricina însă, deși n-a rezistat să nu bage balansul, s-a dus la portarul firmei din față, a luat o lopată, m-a lăsat să dau de două ori cu ea (ca să nu fiu complet vexată), după care a preluat elegant treaba și m-a ”eliberat” în 2 minute.

Oups.

Nasol pentru mine. Pentru bombăneala mea din gând și bobârnacul primit.

Dar mulțumesc. Și dacă o să mai am nevoie (deși sper că nu) poate n-o să mai bombăn în gând.



Crăciunul meu…

..a fost cu prăjituri

…beteală roșie

…oameni de zăpadă

…ursuleți ieșind din șosete roșii cu fundă

…bobițe roșii

adevărate și de zahăr

…musafiri

…creativitate :)

…un fel de ”Barbie Santa” (fără un ochi) 

și un Moș Crăciun.

Deci dulce, roșu, haios și cald.

Ceea ce vă doresc și vouă :)


am aflat răspunsul!

P.S. Nu știu cum a ajuns asta aici, nu mi-am pus eu ads, nici măcar nu le văd, dar fac săpături întru removal…


oare oamenii sunt teribili de neatenți …

…sau realitatea relațiilor e cumplit de tristă?

Să explic.

Cu ceva vreme în urmă am fost la o petrecere unde nu cunoșteam pe nimeni, mai puțin gazdele, că nu mai am vârsta la care să dau buzna oriunde se adună cineva și măcar pe vremea când aș fi putut face asta, i-aș fi știut pe cei cu care mă duceam…Revenind, la plecare am constatat că cineva credea că sunt măritată și am un copil cu unul din cei zece oameni cu care dăduse mâna la venire, îi uitasem numele în secunda următoare celei în care îl aflasem și cu care nu mai schimbasem nicio vorbă toată seara.

Oare e firesc să crezi că doi oameni care nu se privesc și nu-și vorbesc, pot avea o relație atât de profundă (da, se poate, dar aici vorbim de una ”oficială”, nu de pasiuni tăinuite) sau unii cred că e firesc ca odată căsătoriți și cu un copil, doi oameni să nu-și mai vorbească și să nu se mai privească?!