I’ve always depended on the kindness of strangers

(Cum ar spune cineva din blogroll – Name that movie !)

Sper totuși că nu-i așa, deși astăzi tocmai această bunătate m-a scos din nămeți.

În timp ce mă udam de sus până jos înconjurând mașina și încercând să dau jos zăpada, gheața și mizeria de pe șosea, ce ajunsese până spre parbriz, un domn mă urmărea cu ceva atenție. Iritată că am spectatori, mă gândeam la tipologia celor zece bărbați ce se opresc întotdeauna să își dea cu părerea când ți se strică mașina și nu îmi doream decât să plece. El, nimic. Am terminat curățatul pe-afară, am intrat înăuntru, am închis ușile și am fumat o țigare. El, tot acolo.

Știam că urmează partea cea mai grea – trebuia să trec prin zăpadă adunată în spatele meu de mașini, troleibuze, camioane și mașinile de dezăpezit și urma să aud ”cu balans!”, printre scrâșnetul meu de dinți, în timp ce vroiam să-i spun că știu, am mai făcut asta, nu toate femeile nu știu să conducă și în principiu vreau să mă lase să mă chinui singură, că n-am nevoie de spectatori dacă îmi iese și cu siguranță nu vreau să râdă cineva condescendent dacă nu.

Domnul cu pricina însă, deși n-a rezistat să nu bage balansul, s-a dus la portarul firmei din față, a luat o lopată, m-a lăsat să dau de două ori cu ea (ca să nu fiu complet vexată), după care a preluat elegant treaba și m-a ”eliberat” în 2 minute.

Oups.

Nasol pentru mine. Pentru bombăneala mea din gând și bobârnacul primit.

Dar mulțumesc. Și dacă o să mai am nevoie (deși sper că nu) poate n-o să mai bombăn în gând.



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s